Răsturnare de situație la CA Cluj, în dosarul “afaceristului” din Beclean judecat în lipsă pentru evaziune fiscală: de la amendă penală, la condamnare cu executare

Beniamin Pop a fost trimis în judecată în luna mai 2023, pentru evaziune fiscală – comisă în perioada 2016-2017 -, prejudiciul calculat de procurori fiind de peste 125.000 lei, din care 28.484 lei TVA şi 97.649 lei impozit pe profit. Bărbatul mai este anchetat într-un alt dosar, pentru evaziune fiscală în urma comercializării ilegale de autoturisme.În timpul procesului care s-a derulat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, beclenarul a plătit TVA-ul imputat în dosar, rămânând neachitate majorările și penalitățile de întârziere. În ce privește impozitul pe profit calculat în dosar, instanța a decis că pretențiile ANAF, care s-a constituit parte civilă, sunt neîntemeiate.La final, tribunalul bistrițean l-a condamnat pe Pop la plata unei amenzi penale în cuantum de 25.000 lei, la care s-au mai adăugat 10 luni de închisoare, pedeapsă primită de la Judecătoria Cluj-Napoca, de pe urma comiterii unor infracțiuni la regimul circulației și abuz de încredere. Inițial cele 10 luni au fost cu suspendare sub supraveghere, însă din cauză că a încălcat obligațiile impuse, instanța a dispus ca pedeapsa să fie cu executare. Dar ia-l de unde nu-i! Pop se evaporase de pe meleagurile românești.VEZI MAI JOS acuzațiile aduse de procurori și motivarea sentinței Tribunalului Bistrița-Năsăud.ANAF a cerut și plata impozitului pe profitRevenind la dosarul de evaziune fiscală, nemulțumiți fiind de sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud, cei de la ANAF au atacat-o cu apel.Astfel, au cerut instanței clujene desfiinţarea în parte a sentinţei pronunţată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, sub aspectul soluţiei pronunţate pe latura civilă, în sensul obligării inculpatului în solidar cu Edil Ben SRL la plata de despăgubiri civile în cuantum total de 126.133 lei (28.484 lei TVA şi 97.649 lei – impozit pe profit), reprezentând prejudiciul adus bugetului statului, la care se adaugă accesoriile aferente ce se vor stabili conform prevederilor legale, iar pe latura penală, în cazul desfiinţării sentinței, sub aspectul desfiinţării amenzii penale în cuantum de 25.000 lei, – după rejudecarea cauzei – pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale.“În susţinere, partea civilă a reiterat considerentul că impozitul pe profit se calculează neţinând seama de facturile de achiziţie, care în acest caz sunt fictive. Facturile fiind fictive, societatea Edil Ben SRL a folosit în contabilitate aceste facturi doar pentru a putea influenţa rezultatul fiscal, adică pentru a diminua profitul impozabil al societăţii, respectiv impozitul pe profit datorat.Astfel, neluându-se în considerație valorile înscrise în facturile fictive, ce nu reflectă tranzacţii economice reale de aprovizionare, societatea a diminuat nejustificat profitul impozabil cu suma de 610.305 lei, pentru care datorează impozit pe profit în sumă de 97.649 lei, aplicând cota de 16% , în conformitate cu art. 17 din Codul Fiscal (610.305*16%). Impozitul pe profit astfel calculat de inspecţia fiscală şi datorat bugetului de stat este în sumă de 97.649 lei .În acest sens, potrivit reglementărilor contabile şi fiscale (Codul fiscal; Legea contabilităţii), profitul impozabil se compune din veniturile impozabile minus cheltuielile deductibile, iar veniturile impozabile reprezintă toate veniturile obţinute din activităţi comerciale, financiare şi operaţionale.Cheltuieli deductibile sunt cheltuielile necesare pentru activitatea societăţii pentru care exista documente legale, deci «cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile» (conform art. 19 (1) din Codul Fiscal.)Reglementările contabile aplicabile sunt Legea 82/1991 rep. şi Normele de aplicare aprobate prin OMF (…) care la Cap. 2, pct.19 (4) precizează că: «Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare».Cheltuielile înregistrate în contabilitate din facturile fictive nu pot fi recunoscute în contul de profit şi pierdere deoarece nu sunt credibile”, a reținut Curtea din motivele de apel depuse de ANAF.A vrut achitarea sau măcar reducerea amenziiDe cealaltă parte, avocatul lui Beniamin Pop, a cerut achitarea inculpatului cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală sau diminuarea amenzii aplicate având în vedere că inculpatul nu mai locuieşte în ţară şi nu obţine venituri pe teritoriul României.“În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că infracţiunea de evaziune fiscală presupune pentru forma de la art. 9 lit. c, intenţia directă calificată prin scop „sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi impune ca pentru existenţa infracţiunii să se înregistreze în evidenţa contabilă de „Cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.În primul rând, referitor la temeiul de achitare a inculpatului, potrivit art. 16 lit. c C.p.p., nu s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul a cunoscut că societăţile care i-au furnizat mărfurile (paleţi) au efectuat operaţiuni fictive sau el ar fi fost implicat într-o asemenea operaţiune.Acuzarea s-a axat exclusiv pe a demonstra că societăţile furnizoare sunt tip fantomă, că nu au angajaţi şi că nu au făcut raportări fiscale.Prin urmare, s-a amintit că nu este sarcina inculpatului de a face verificări cu privire la bonitatea acestuia, obligaţiile acestuia se limitează la faptul de preluare a mărfii cu facturile aferente şi apoi de a-şi îndeplini obligaţia corelativă de plată.Este criticat faptul că nu s-au făcut plăţi prin bancă sau că sunt plăţi parţiale. Conform legislaţiei din acel moment plăţile se puteau efectua prin numerar plafon de 5000 lei cu chitanţă sau prin bancă.De altfel operaţiunile nu au fost dovedite mai presus de orice dubiu că ar fi fost fictive, pentru că organele de urmărire penală au calculat obligaţii privind impozitul pe profit. Ori dacă avem impozit pe profit este evident că avem o operaţiune economică care s-a desfăşurat pentru că nu se poate impozita o operaţiune economică care nu există.Este evident că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege şi anume intenţia directă, ci comiterea acesteia a fost cauzată de neglijenţă manifestată de către inculpat în ţinerea evidenţei contabile, acesta neavând cunoştinţe în acest sens.Mai mult, inculpatul nu este de acord cu argumentul instanţei fondului cu privire la consumarea infracţiunii în momentul creării situaţiei de pericol, raportat la faptul că infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de rezultat, iar producerea prejudiciului e incertă.În al doilea rând, se impune o nuanţare a acuzaţiilor de sustragere de la plata TVA respectiv a impozitului pe profit.Dacă admitem că operaţiunea de cumpărare de paleţi a fost fictivă, s-a arătat că în momentul înregistrării acestei operaţiuni în contabilitatea societăţii administrate de inculpat se cauzează în mod implicit un prejudiciu constând în TVA, stabilit prin expertiză la 28484,25 lei.În ceea ce priveşte prejudiciul reţinut prin rechizitoriu ca impozit pe profit, experta afirmă că din analiza documentelor contabile nu se poate stabili fără echivoc, vânzarea mărfurilor şi nu poate determina profitul. Astfel că face două scenarii cu privire la profit în care costul paleţilor este zero sau produsele sunt gratuite.Față de această imposibilitate de stabilire certă a profitului, la 02.10.2024, experta este audiată şi întrebată de reprezentanta ministerului public dacă prin înregistrarea celor 51 facturi fictive de la cele trei societăţi se diminuează impozitul pe profit? Răspuns: «Simpla înregistrare a facturilor nu are impact asupra impozitului pe profit până la vânzarea mărfurilor…».Această stare de fapt că marfa din facturile fictive generează obligaţii fiscale doar în momentul vânzării este confirmată de martora XX, contabila societăţii care, audiată în 24.04.2024, răspunde întrebărilor instanţei şi ale avocatului inculpatei în acelaşi sens, că mărfurile nevândute nu influenţează impozitul pe profit.În acest sens este cert faptul că dacă plecăm de la premisa că cele 51 facturi fiscale sunt fictive prin înregistrarea acestora în contabilitate, s-a produs implicit un prejudiciu cert constând în TVA, stabilit prin expertiză la 28484,25 lei.În lipsa probelor care să ateste vânzarea mărfurilor din cele 51 facturi nu avem certitudinea mai presus de orice dubiu, că mărfurile au fost vândute şi astfel că se datorează vreun impozit pe profit.În plus, inculpatul a susţinut că sarcina probei este în sarcina procurorului şi a părţii civile potrivit art. 99 CPP.La dosar nu sunt depuse facturi de vânzare a mărfurilor iar organele judiciare şi partea civilă nu au strâns şi administrat alte probe cu privire la vânzarea mărfurilor achiziţionate ci s-au limitat la a demonstrat că societăţile furnizoare sunt fictive”, a reținut instanța din motivele de apel depuse de avocatul lui Beniamin Pop.Pedeapsă mai grea, cu executareDupă ce a analizat apelurile celor două părţi, Curtea de Apel Cluj a ajuns la concluzia că din probele administrate, respectiv înscrisurile contabile, raportul de expertiză contabilă, declaraţiile martorilor, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată.Astfel, instanța clujeană arată că, argumentele pe care instanța de fond s-a sprijinit când a considerat că prin fapta sa inculpatul nu a cauzat un prejudiciu constând în impozitul pe profit sunt eronate.“După ce reţinem dincolo de orice îndoială rezonabilă că achiziţiile care fac obiectul prezentei cauze au fost fictive, va trebui să reţinem că mărfurile cuprinse în facturi nu au existat şi prin urmare nu puteau face obiectul unei vânzări ulterioare. De altfel, împrejurarea că bunurile nu au făcut obiectul unei vânzări ulterioare, a fost reţinută şi în raportul de expertiză. O eventuală vânzare nu ar fi putut constitui decât tot o operaţiune fictivă, iar împrejurarea că inculpatul nu a efectuat şi o astfel vânzare fictivă nu are nicio importanţă în raport de infracţiunea de evaziune fiscală. La fel, nici împrejurarea că pretinsele achiziţii nu au fost trecute în capitolul cheltuieli, aşa cum ar fi trebuit, ci au fost înregistrate pe stoc, aşa cum a declarat martora (…), nu prezintă relevanţă, întrucât, în esenţă, achiziţia de bunuri este o cheltuială, iar faptul că nu a fost înregistrată întocmai în contabilitate nu îi schimbă natura juridică. Fiind o cheltuială care nu a fost urmată de un venit (cum s-ar fi întâmplat în cazul unei vânzări reale) este cert că diminuează masa impozabilă, întrucât plata achiziţiilor fictive sau obligaţia de plată a acestora grevează fondul activelor, respectiv veniturile, şi astfel masa impozabilă va fi redusă cu echivalentul cheltuielilor.Prin urmare, argumentele părţii civile sunt corecte, iar în urma admiterii apelului vom obliga inculpatul şi la plata impozitului pe profit, la care se adaugă accesoriile şi penalităţile prevăzute de legea fiscală”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.Astfel, Beniamin Pop este obligat să plătească statului și suma de 97.649 lei impozit pe profit, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile aferente.Întrucât ANAF a cerut ca în urma rejudecării cauzei să fie aplicate regulile referitoare la soluţionarea acţiunii penale, judecătorii clujeni l-au condamnat pe Pop la 3 ani de închisoare cu executare (minimul special prevăzut de lege) pentru evaziune fiscală. La această pedeapsă au fost contopite și pedepsele anterioare primite pentru infracțiunile rutiere, rezultând o pedeapsă finală de 3 ani 4 luni şi 20 de zile de închisoare.Dacă Beniamin Aurel Pop va ajunge vreodată după gratii, rămâne de văzut. Speranțele par slabe în condițiile în care  acesta este de negăsit (sau poate nu se vrea a fi găsit), de autoritățile române.