Scandal de proporții la revista Transylvanian Review. Lucian Kovacs: “De aici pornesc antipatriotismul și calomnia mea”

După asaltul antiromânesc de la TVR Cluj, un nou scandal de proporții debutează în cadrul revistei Transylvanian Review. Ioan Bolovan, fost prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a direcționat ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, un protest redactat împreună cu Dl Acad. Prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și director al revistei Transylvanian Review, precum și cererea expresă de a radia revista Transylvanian Review de pe lista publicațiilor evaluate de către Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNSC).Scandalul a pornit pe tema unei sinteze publicate în Transylvanian Review despre istoria românilor, unde se afirmă că în timpul pogromului de la Iași au fost asasinați 500 de evrei, în timp ce Lucian Kovacs susține că “până și lui Ceaușescu i-a fost rușine să folosească cifra aceea de 500 de evrei și a înmulțit-o cu 10. Au ieșit 5.000, aproape 8.000 la el. În realitate, cercetările din ultimii 25-30 de ani, cu acte în regulă, adică pe bază de surse arhivistice, arată că au fost peste 11.000 de victime.”În urma abuzurilor și atacurilor la adresa revistei Transylvanian Review, Ioan Bolovan a subliniat că va înainta cauza în instanță, pregătindu-se un dosar pentru calomniere.Atacuri din partea directorului Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs, au avut loc la adresa revistei Transylvanian Review, subliniază Ioan Bolovan.„Conform contestatiei/memoriului transmis la sfârșitul anului trecut Comisiei de Stiinte Umaniste, am sesizat in extenso ilegalitățile comise și abuzurile în legătură cu revista noastră. Considerăm că ea nu are ce să caute pe o listă profund viciată de subiectivismul unor detractori constanți ai nostri, care nu de puține ori au lansat în spațiul public ofense și jigniri la adresa noastră. Mostre ale acestor atacuri suburbane la adresa noastră lansate de dl Lucian Nastasa Kovacs (…) numeroase sunt în dosarul pe care îl pregătim să îl înaintăm instanței pentru calomniere”, a subliniat fostul prorector UBB, Ioan Bolovan.Lucian Nastasă Kovacs a preluat un text pe care l-a postat în mediul online și sună cam așa: „Eu o prefer pe Șoșoacă în Parlament. Gândiți-vă că pe locul ei ar fi intrat pe listele AUR academicianul-șef Ioan Securel Pop [„Securel” îmi aparține (la sugestia unui comentator), să nu confundați cumva cu Aurel/Aiurel, un prea onorabil bătător al câmpilor]. Ce credibilitate imensă ar fi căpătat în marea masă aburelile lui protocroniste, spuse cu morgă de statuie publică. Așa, Soșoacă face mai mult circ și oricum trebuie reprezentat în Parlament și mahalagismul, e o nișă babană. Ne mai refulăm. Ca nație, zic”.Printr-o altă postare publicată pe Facebook, directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca transmite: “Rușine celor care l-au ținut mereu în brațe pe ultimul din listă, aducându-l în așa-zisul „corp academic” pe ușa din dos! Există totuși o limită a imposturii, iar complicii – deloc mai breji – vor da cândva seama, indiferent de cât AUR se află acum pe costumele lor caraghioase!”Gazeta de Cluj a încercat să ia legătura cu Președintele Academiei Române în legătură cu acest subiect, însă Ioan-Aurel Pop nu a putut discuta din cauza unor probleme personale în care era implicat. Și Ioan Bolovan a fost contactat de reporter, însă acesta a transmis că nu mai dorește să discute pe acest subiect. Viceprimarul Consiliului Județean Cluj Marius Mînzat nu a putut fi contactat pentru a-și exprima un punct de vedere pe acest subiect întrucât se află în concediu medical. Ulterior, Gazeta de Cluj a luat legătura și cu directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs, pentru a-i cere un punct de vedere în legătură cu cele întâmplate. Redăm integral declarația sa:“Nu cred că veți găsi undeva, cu subiect și predicat, nume proprii invocate de mine. Printre altele, eu sunt și istoric și am mai multe cărți decât au ei pe tema Holocaustului, a Istoriei Evreilor. Cum ați dori dumneavoastră să reacționez eu, când domniile lor, în acea sinteză despre istoria românilor afirmă că în timpul pogromului de la Iași au fost asasinați doar 500 de evrei, când li se atrage atenția asupra acestui deficit de cercetare, nu de către mine, ci de către Institutul din Secretariatul General al Guvernului, la care se adaugă și alți istorici. Eu vin cu un text în care spun, fără a le menționa numele, ci ca și principiu general – că până și lui Ceaușescu i-a fost rușine să folosească cifra aceea de 500 de evrei și a înmulțit-o cu 10. A ieșit 5.000, aproape 8.000 la el. Când în realitate, cercetările din ultimii 25-30 de ani, cu acte în regulă, adică pe bază de surse arhivistice arată că au fost peste 11.000 de victime. Iar domniile lor recidivează, adică scot și o a doua ediție și păstrează aceeași cifră. Eu, ca istoric, care mi-am câștigat dreptul de a avea opinii, de a fructifica rezultatul cercetărilor mele, pentru că toată lumea știe că de o viață trăiesc în arhive și fac cercetări și nu cred eu că au citit ei câte cărți am scris eu. Atunci, eu cum să reacționez? Să tac din gură? Ca atare, domniile lor care sunt obișnuite să facă dosare… Trebuie să rețineți câteva aspecte.Unu la mână, eu nu numai că nu-i am prieteni pe Facebook, ci îi am blocați. Ca atare, domniile lor ar trebui să nu aibă acces la intervențiile mele. Doi la mână, rețineți ce vă spun – sunt extrem de responsabil pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare virgulă pe care o pun, nu numai în cazul acesta, ci în cazul oricărei postări. Sunt responsabil pentru fiecare cuvânt, fiecare idee pe care o aștern. Mă așteptam de la un Președinte de Academie să fie și el responsabil pentru ceea ce afirmă. Trec peste faptul că domnia sa spune aberații de multe ori, în legătură cu limba română, în legătură cu istoria românilor, aberații taxate nu neapărat de mine, ci de multă altă lume, chiar de specialiști din istorie, arheologie ș.a.m.d. Ca atare nu știu de ce aș fi eu singurul care atentează la bunul renume al celor doi.Motivația este de cu totul altă natură, ce ține de ordin instituțional, și anume este o grijă a lor față de mine ceva mai veche. Eu personal nu am nici în clin, nici în mânecă cu ei. Chiar nu am relații de prietenie, dar probabil își doresc să își facă un nume atacându-mă pe mine. Un lucru trebuie să rețineți – cei care utilizează calomnia sunt chiar ei doi. De ce? Pentru că afirmă cu subiect și predicat, cu certitudine, că eu aș fi contribuit sau aș fi pionul principal care a dus la declasificarea Transylvanian Review. Domniile lor au intrat într-o capcană. Unu la mână, acele comisii sunt secrete. Dacă cumva au avut acces pe căi oculte la numele celor care au evaluat revista, vor constata cu surpriză că numele meu nu configurează printre ei acolo. Ca atare, eu îți spun ție că nu am făcut parte din acea comisie de evaluare. Toată lumea știe că în cei 62 de ani nu m-a găsit nimeni cu vreo minciună. Tocmai asta îi supără pe domniile lor, pentru că fiind în institut cu ei, eu mă mai exprim în legătură cu o temă de cercetare, că poate ar fi bine să facem așa, că poate e așa. Instituțiile de cercetare nu sunt moșia lor proprie, ele sunt conduse de un Consiliu Științific. Ca atare, Consiliul acela trebuie să se exprime. Faptul că nu toată lumea este de acord cu ei, asta nu înseamnă că este nici calomnie, nici ofensă, nici nimic. Sunt puncte de vedere. Văd că nu s-a sesizat nimeni că alții l-ar fi calomniat, tocmai în cazul meu. Rețineți și acest lucru cu amenințarea, că este o amenințare ca să-mi închidă gura. Ceea ce nu se va întâmpla pentru simplul motiv că până la vârsta de 62 de ani eu nu am călcat într-un Tribunal. N-am avut probleme, pe când domnul Bolovan a avut nenumărate procese de calomnie, ca atare domnia sa este un procesoman, deci nu mă intimidează că face lucrul acesta pentru că domnia sa este cel care produce o calomnie la sigur. El știe sigur că eu nu sunt în acea Comisie.Rețineți dumneavoastră acum, dezvălui acest lucru din culisele acelor Comisii care s-au făcut, sunt sute de oameni, 100 și ceva de oameni care fac evaluarea, eu nu sunt, n-am fost implicat în această revistă. Și asta mă bucură și vă spun de ce – fiindcă înseamnă că și alții gândesc în maniera în care crede el că aș gândi eu. Eu nu vă spun care este părerea mea despre această revistă, de exemplu. S-au exprimat specialiștii, dar un lucru trebuie să știți – că domnia sa invocă că revista lui ar fi fost , să facă dovada că a fost , ea nu a fost ISI. Condiția ca o revistă să fie (…) indexată ISI este că aibă un factor de impact de măcar 0, 1%. Ori această revistă nu a avut niciodată un impact mai mare de 0,01%. Dar tocmai din motive de colegialitate, de faptul că suntem clujeni, că stăm în aceeași clădire, că ne-am întâlnit, cândva mi s-a adresat cu respect, cu prietenie – mă lăsa să cred eu, de aceea eu nu m-am exprimat asupra acestor lucruri, nici asupra proiectelor lui. El invocă acolo și nu știu ce proiect care a căzut rușinos ca punctaj, nu eu am fost implicat și pentru că repartiția se face automat, informatic, și ca atare nu vor cădea spre evaluare reviste din Cluj spre evaluare unor persoane din Cluj. Acestea sunt lucruri la mintea cocoșului. Și deranjant este prin această scrisoare, încă o dată spun – nu pentru mine, că pe mine nu mă deranjează. În viața mea nu am avut probleme cu cineva până la vârsta de 62 de ani, decât cu aceste două personaje, care așa cum Ioan-Aurel Pop și-a făcut un nume atacându-l pe Lucian Boia, văd că Bolovan vrea să-și facă un nume atacându-mă pe mine. Să nu-și închipuie cineva că am stat și muncesc și câte 20 de ore pe zi și mi-am scris cărțile petrecându-mi timpul ca domnia sa – spionând. Eu nu am spionat pe nimeni. Eu nu stau decât în bibliotecă, la ora 6 toată lumea știe dimineața că sunt la masa de lucru, eu lucrez, la ora 20, 22, 24, îmi închei activitatea. Nu am altă preocupare de la 14 ani decât să produc istoriografie. N.r. Îi rog pe domniile lor să nu dea vina pe alții, ci să aducă dovezi. Aici e problema. Domniile lor să aducă dovezi.Pot să mai atrag atenția asupra unui lucru. Editura Școala Ardeleană este și ea nemulțumită că a fost declasificată, iar la capitolul istorii, studii culturale apare numai I.C. Nici acolo nu aveam cum să fiu implicat. Doi la mână, la acea editură eu am publicat 2 sau 3 cărți chiar în perioada lor de debut, când aveau nevoie de nume mai importante, iar acum văd că sunt nemulțumiți, invocând faptul că (…) avem în bordul care face review-urile, referinți numai dintre universitarii de la Cluj. Problema este că n.r. afirmația domnului Dâncu este falsă. Nimeni n-are nimic cu profesorii de la Cluj. Eu, la rândul meu, predau la Școala Culturală a UBB de ani de zile, nu de acum, și conduc Școala Doctorală de acolo. Problema este că există niște reguli pentru a putea fi clasificați, pentru a putea obține o poziție înaltă în ce privește evaluarea unei reviste, a unei edituri și așa mai departe, trebuie să faci dovada că evaluatorii sunt cât se poate de onești, de onorabili. Adică nu ești tu din Cluj și-ți pui tu toți prietenii ca referenți. Poți să aduci din Ungaria, și Germania, din Anglia, sunt atâția savanți din lumea asta, care ar accepta să facă parte din aceste porturi de selecție a materialelor. Asta este logica – eu nu sunt în acel CNSC, nu sunt în colectivul lor de conducere, alături de altă sută de oameni. Sunt doar expert, iar acest rol de expert îl câștigi în urma unei competiții internaționale. Eu nu mi-am depus dosarul de expert la București, ci pe o platformă a Uniunii Europene, brain, și nu întâmplător are această expresie de creier, (…) de acolo sunt aleși acești experti. Prin urmare, văd că domnia sa, care conduce Academia Română, nu știe absolut deloc cum funcționează aceste mecanisme de evaluare – asta ar fi ceva clar. Domnia sa văd că – domniile lor, de fapt – sunt oameni care n-au călcat în străinătate. Gândește-te că Președintele Academiei este singurul care nu a fost niciodată invitat în străinătate. El n-a călcat în străinătate decât trimis de Institutul Cultural Român, dar nu s-a auzit de el că a fost invitat la vreo Universitate străină, că a luat vreun premiu străin.Nu o spun ca o laudă, însă persoana mea, și nu e vorba de persoana mea fizică, ci e vorba de lucrările mele, de cărțile mele, au fost laureate ale unor premii prestigioase, inclusiv dpdv material, nu din România, ci din Israel – Universitatea Ebraică, din Budapesta nu mai spun, din Franța. Totuși eu am crescut cand domnii aceștia trăgeau sfori pe nu știu unde. Eu creșteam la Paris alături de cel mai mare sociolog pe care l-a dat Secolul XX și nu m-a învățat ceea ce învață oamenii aceștia pe cei tineri. Adică să mintă, să creadă…Știți cum mi se pare citind acel text? Că domnule, refuzăm să mai figureze revista nu știu cum… Nici nu poate refuza ca această revistă să fie catalogată fiindcă ei și-au depus candidatura. Pe de altă parte, este o revistă finanțată de statul român și nu vine o persoană fizică și hotărăște dacă revista mai apare sau nu mai apare, dacă e catalogată sau nu e catalogată și așa mai departe.Sunt mai multe lucruri acolo și nu intru acum în toate aspectele și detaliile respective, dar ei s-au obișnuit așa – să bată din picior, să spună domnule, eu sunt academician, dar sa se uite că în România sunt sute de mari realizatori, scriitori, cercetători, care n-au aceasta titulatura. În vreme ce, din punctul meu de vedere, domnii aceștia și-au cam forțat prezența lor acolo. Academia este singura instituție nereformată din România. Până și Securitatea a fost desființată și reînființată, punându-se alți oameni. Academia nu a făcut decât un lucru – a scos-o afara pe Elena Ceaușescu și în rest a aplicat regula reproducerii sociale, o teorie sociologică, care în termeni populari sună cam așa- ce se naște din pisică, șoareci mănâncă.”Referitor la acuzațiile de antipatriotism, directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs, a subliniat că “este convins că e mai mare patriot față de Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan, prin tot ce a făcut în viață.”“Pentru a fi anti-român, ar trebui să faci activități antiromânești. Dacă voiam să fiu anti-român, probabil reacționam într-un fel, dar a prezenta istoria românilor așa cum o prezintă ei, cosmetizată și mincinoasă, prezentând-o ca un gest patriotic, adică a spune despre geto-daci sau despre nu știu ce vorbesc ei că-s cei mai buni, cei mai nu știu ce și așa mai departe, dă-mi voie să nu cred. Dacă asta se cheamă anti-patriotism, atunci sunt mulți antipatrioți în țara aceasta. De la Lucian Boia până la cine mai doriți. Adică toți cei care scriu și nu îi convin lui Ioan Aurel Pop, sunt antipatizați.Să mi se arate mie o grilă de valori în care scrie negru pe alb ce înseamnă să fii patriot, adică să faci asta, asta, asta și asta, iar eu promit că voi fi primul care îmi voi însuși acele criterii pentru a deveni patriot. Dar nu cu fraze sforăitoare, vorbești mult și nu spui nimic, doar că nu-i place că Nastasă se ocupă de evreii din România. N-am spus nimic nici de rău împotriva românilor, dar chiar nimic. Faptul că am scris o carte despre antisemitismul universitar românesc, atitudinile mele – poate – de condamnare erau împotriva legionarilor. Sunt nenumărate exemple de români, inclusiv eu sunt unul care pot gândi și altfel și care pot să aduc puțin prestigiu culturii române nu prin forma lor. Pe ei îi cunoaște cineva în străinătate? Cartea lui Oliver Schmitt, despre Codreanu –  mai toate notele de subsol sunt și din cărțile mele.O vorbă nu spune din ce suflă X sau Y sau academicianul nu știu care și așa mai departe. Dar dacă în România s-a petrecut un pogrom și eu am putut să scot o carte, scoasă la București, atunci editura Curtea Românească înseamnă că este o editură anti-românească fiindcă mi-a publicat această carte, care este publicată sub incinta Institutului Elie Wiesel. Adică este institut dat în subordinea primului ministru. Eu trebuia să nu scriu că a fost un pogrom când el asta a fost? Au fost omorâți oameni. Au scris nenumărate istorici – de la Radu Ioanid la Cioflâncă – și au prezentat cu cifre exacte câți oameni au murit în pogromul de la Iași. Nu trebuia să mă citeze pe mine, dar nu putea să-i citeze pe alții? Și atunci putea să aibă și el o alta părere – uite, domnul Cioflâncă afirmă că-s mult mai multe victime. Asta înseamnă spiritul științific, să cunoști tot ce s-a scris în istoriografie, să cunoști tot ce există ca surse documentare. Dacă ai dovezi, argumente când ceva este exagerat, mincinos, fals, îți manifești neîncrederea. Spui că nu este așa și așa mai departe, iar după aceea spui că X sau Y afirmă cutare și cutare. Acesta este spiritul științific. Nu ești pe post de guru sau de cel Atotputernic ca ceea ce spui tu să fie bătut în cuie. De aici pornesc antipatriotismul și calomnia mea. Este dreptul meu după 1990 să am liberă exprimare”, a conchis directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs.