Schema prin care statul a fost păgubit de 128 milioane dolari în Marea Neagră prin firmele lui Gabriel Comănescu

Într-un exercițiu de umilință națională, statul român confirmă oficial că a fost lăsat cu ochii în soare de magnatul Gabriel Comănescu. După ani de procese și „victorii” juridice inutile, bilanțul recuperării unei creanțe record de 128 de milioane de dolari este unul apocaliptic: zero lei.Firma Petromar Resources, vehiculul prin care s-au controlat perimetrele petroliere Muridava și Cobălcescu (câștigate cu greu la Haga în litigiul cu Ucraina), a fost radiată în februarie 2024. Deși instanțele au admis datoria uriașă de 128 de milioane de dolari către stat — reprezentând investiții promise și niciodată realizate — ANRMPSG recunoaște cu o sinceritate dezarmantă: „debitoarea nu avea în patrimoniu bunuri”.În timp ce statul „se înscria la masă” pentru firimituri, compania a fost plimbată prin inginerii financiare între România și Olanda, sub semnătura oamenilor de încredere ai lui Comănescu.Culmea birocrației românești atinge cote halucinante: deși Petromar Resources SRL și Petromar Resources BV sunt radiate (deci nu mai există legal), ele figurează și în septembrie 2025 ca titulari de licență pe site-ul oficial al autorităților.În timp ce grupul GSP, controlat de același Comănescu, a adunat datorii de sute de milioane de euro către bănci de stat (Exim Bank) și ANAF, resursele strategice ale României rămân blocate în hățișul unor firme fantomă.Magnatul Gabriel Comănescu, cunoscut pentru contractele sale cu giganți ruși precum Gazprom și Lukoil, pare să fi găsit formula magică: promite investiții de sute de milioane de dolari, încasează beneficiile poziției de concesionar, iar când vine scadența, lichidează firmele fără a lăsa în urmă nici măcar un leu pentru bugetul de stat.Dacă statul român reușește să deblocheze juridic cele două perimetre (2.000 km²), următoarele companii sunt cei mai probabili candidați, având deja infrastructură sau interese strategice în zonă:Cifrele sunt amețitoare și arată un contrast izbitor între activele strategice controlate și obligațiile financiare ignorate. Iată „gaura” lăsată în bugetul public, conform ultimelor date disponibile: