Ultima sută de metri în războiul Jacqueline Marriage vs. Antifrauda Oradea și ANAF! Firma contestă obligațiile fiscale imense, de peste un 1,2 milioane lei

Arătam în urmă cu câteva luni că, în octombrie 2023, DRAF Oradea a efectuat un control la firma bistrițeană, în cadrul unei acțiuni privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care desfăşoară activitate de transport alternativ de persoane, pentru a se verifica dacă activitatea pe acest segment este desfășurată conform prevederilor legale în domeniu.La finalul controlului, inspectorii de la DRAF Oradea au ajuns la concluzia că firma a plătit prea puțini bani la bugetul de stat, așa că au recalculat obligaţiile fiscale aferente contractelor individuale de muncă pentru anii 2022 și 2023.După ce i s-au solicitat de DRAF alte documente spre verificare, în iulie 2024, firma bistrițeană s-a pomenit că ar avea de plătit obligaţii fiscale în valoare de peste 1,26 milioane lei – contribuţii sociale şi penalităţi de nedeclarare, inspectorii orădeni luând în calcul sumele încasate de firmă în perioada 2022-2023 de pe urma acestei activități de transport alternativ, un total de circa 2,9 milioane lei (din care îi revenea în realitate doar 6%). În plus, cei de la DRAF i-au pus anumite bunuri sub sechestru.Drept urmare s-a ajuns la instanță, unde mai întâi a cerut suspendarea deciziei de impunere și a celei de punere sub sechestru a bunurilor, cereri judecate separat în două dosare depuse la Tribunalul Bistrița-Năsăud, precum și anularea deciziei de punere sub sechestru a unor bunuri din patrimoniu, dar și contestarea deciziei de impunere.Fiscul spune că șoferii trebuiau să fie musai angajați! SRL-ul combateReprezentanții Jacqueline Marriage au explicat în instanță faptul că, pentru prestarea serviciilor de tip taxi, firma a încheiat 13 contracte de agenţie cu diverşi conducători auto care îşi desfăşoară activitatea economică în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate. Cu toate acestea, inspectorii antifraudă au susținut că șoferii respectivi ar fi trebuit angajați în mod obligatoriu. Adică în traducere liberă, șoferii respectivi ar fi trebuit să renunțe la PFA-uri și să se angajeze la firmă (?!!!).Pentru faptul că nu șoferii nu au fost angajați, în opinia DRAF, firma ar fi eludat cu bună știință plata obligațiilor fiscale. Inițial i s-au calculat obligații fiscale de aproape 170.000 lei, însă mai apoi suma a sărit la peste 1,2 milioane lei.“În motivare, s-a arătat că reclamanta desfăşoară activitatea de transport alternativ de persoane. În esenţă, activitatea de transport alternativ presupune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/2019 privind activităţile de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, prestarea de servicii de transport cu ajutorul unui autoturism, «în baza unui contract de transport alternativ încheiat între pasager şi operatorul de transport alternativ deţinător al autoturismului care este intermediat de un operator al platformei digitale conform prezentei ordonanţe de urgenţă printr-o platformă digitală». Pentru desfăşurarea activităţii, reclamanta este înregistrată pe platformele de transport Uber şi Bolt.Activitatea este prestată în baza autorizaţiei pentru transport alternativ (…) cu valabilitate de la data 10.02.2022 până la data de 9.02.2025.Pentru prestarea acestor servicii, a încheiat 13 contracte de agenţie cu diverşi conducători auto, care îşi desfăşoară activitatea economică în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate. Automobilele utilizate de către aceştia şi care figurează în flota reclamantei aparţin acestora, astfel că am încheiat contracte de comodat şi contracte de închiriere pentru a obţine dreptul de folosinţă legală asupra acestora.La data de 16.10.2023 a fost efectuat un control în cadrul acţiunii privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care desfăşoară activitate de transport alternativ de persoane la sediul social al reclamantei. În cadrul anexei la procesul-verbal de control s-a consemnat că reclamanta desfăşoară activitatea de transport alternativ în conformitate cu dispoziţiile legale, că pentru colaboratorii cu care desfăşor activitatea de transport alternativ deţin copie conformă aşa cum se stipulează la art. 2, lit. g) din lege, că personalele fizice autorizate sau persoanele juridice sunt deţinătoare sau chiriaşi ale mijloacelor de transport cu care se efectuează transportul alternativ, şi respectiv că s-au respectat dispoziţiile art. 13 alin. (2) din OUG nr. 49/2019 care precizează că autorizaţia pentru transportul alternativ se eliberează operatorului de transport alternativ numai pentru autoturismele deţinute în proprietate, închiriate sau în comodat. Aşadar, în urma unei inspecţii efectuate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă s-a concluzionat că activitatea desfăşurată de către reclamanta, sub toate aspectele, este în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv OUG nr. 49/2019.În data de 29.02.2024, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis Procesul-verbal de constatare nr. 894/29.02.2024, în urma desfăşurării unui control antifraudă. Organul fiscal a constatat următoarele:Conducătorul auto trebuia în mod obligatoriu angajat de către operatorul de transport alternativ sau să fie titularul unei entităţi economice cu o autorizaţie de sine stătătoare (p. 3 din Procesul-verbal);În aceeaşi logică, pentru a desfăşura activitatea în condiţii de legalitate, conducătorul auto cu care reclamanta a încheiat un contract de agenţie trebuia să deţină autorizaţie pentru transport alternativ, neputând să presteze serviciile doar pe baza autorizaţiei reclamantei (p. 5 din Procesul-verbal);Activitatea de transport alternativ pe care o desfăşura a fost, de fapt, externalizată, cu scopul de a «diminua cheltuielile cu salarizarea/manopera aferentă conducătorilor auto» (…).Totodată, organul fiscal a procedat la calcularea obligaţiilor fiscale aferente contractelor individuale de muncă care ar fi trebuit plătite pentru anii 2022 și 2023, suma de 94.225 lei pentru anul 2022, şi suma de 72.431 lei pentru anul 2023, rezultând suma totală de 166.656 lei.În baza Dispoziţiei Directorului General Adjunct al Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu nr. A FBH 5079/18.04.2024, a fost iniţiată procedura de verificare documentară, pe baza documentelor pe care reclamanta le-a comunicat la solicitarea organelor fiscale, în vederea verificării plăţilor impozitelor şi contribuţiilor sociale datorate bugetului de stat.În data de 19.06.2024 a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FBH nr. 7377/19.06.2024, prin care s-a stabilit ca mod de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii sechestrul asigurător pentru bunuri imobile şi sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare şi bunurile mobile necorporale asupra unor bunuri cu o valoare de 1.895.400 lei. Aceste măsuri au fost ulterior concretizate prin Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 27/5.07.2024.În data de 26.06.2024, ca urmare a Invitaţiei la audiere din data de 7.06.2024 cu privire ia proiectul de Decizie de impunere, a avut loc audierea administratorului reclamantei, în urma căreia a fost întocmită (…) nr. A_FBH 7531/26.06.2024, în care a fost consemnat dezacordul administratorului reclamantei în raport cu argumentele invocate de către organele fiscale cu privire la obligativitatea angajării conducătorilor auto pentru desfăşurarea activităţii de transport alternativ.Ca urmare a finalizării procedurii de verificare documentară, în data de 25.07.2024 Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis Decizia de impunere A-FBH nr. 9056/25.07.2024. Au fost reluate argumentele din Procesul-verbal de constatare din data de 29.02.2024 şi au fost stabilite obligaţii fiscale în valoare de 1.263.600 lei, compuse din contribuţii sociale şi penalităţi de nedeclarare (787.770 lei pentru anul 2022 şi 475.830 lei pentru semestrul I din anul 2023)”, au arătat reprezentanții Jacqueline Marriage în instanță.Cererile de suspendare, admiseTribunalul Bistrița-Năsăud a admis cererile de suspendare depuse de firma bistrițeană, atât decizia de impunere, cât și cea de instituire a măsurilor asigurătorii. ANAF-ul a atacat ambele sentințe, la Curtea de Apel Cluj.În dosarul în care Jacqueline Marriage a cerut suspendarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, recursul ANAF a fost respins de judecătorii clujeni, în condițiile în care la momentul pronunțării sentinței definitive, Tribunalul Bistrița-Năsăud pronunțase deja sentința pe fond în dosarul în care firma bistrițeană a cerut anularea aceleiași decizii a DRAF Oradea.Una peste alta, sentința cu privire la anularea decizie de instituire a măsurilor asigurătorii a fost bineînțeles atacată de ANAF la Curtea de Apel Cluj, însă fără succes. Concret, Jacqueline Marriage a reușit să evite sechestrul, care i-ar fi pus piedici mari în desfășurarea optimă a activității pe acest segment al transportului alternativ.Și cealaltă sentință pronunțată în dosarul în care s-a cerut suspendarea deciziei de impunere, prin care SRL-ul bistrițean ar trebui să plătească statului peste 1,2 milioane lei, a fost atacată de ANAF, în calitate de reprezentant al DRAF Oradea, la Curtea de Apel Cluj. Instanța a constatat că ANAF nu are calitate procesuală activă în dosar, astfel că acțiunea a fost respinsă și a menținut hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud. În plus, instanța a dispus obligarea ANAF de a plăti firmei bistrițene cheltuieli de judecată în valoare de 4.145, 76 lei.“Excepția lipsei calității de reprezentant este o excepție de fond peremptorie si reprezintă o condiție de fond pentru efectuarea unui act procedural sau pentru a exercita o acțiune civila; aceasta priveşte aptitudinea reprezentantului de a exercita in numele părţii drepturile si obligațiile procesuale.Astfel cum s-a precizat anterior, în litigiul dedus judecăţii cererea de recurs a fost formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în numele Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, fiind justificat că pentru aceasta din urmă ANAF acţionează în baza HG nr. 520/2013 privind organizarea si funcţionarea ANAF.Este adevărat că, potrivit art. 13 din HG nr. 520/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei hotărâri, se înfiinţează în subordinea Agenţiei, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu personalitate juridică, ȋnsă această normă nu conferă un drept de reprezentare legală a Agenţiei.Dimpotrivă, art. II alin. 4 din OUG nr. 97/2016 prevede că în litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată şi calitatea procesuală deţinută de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi/sau de unităţile teritoriale ale acesteia, în nume propriu sau ca reprezentant al statului, reprezentarea acestora se poate realiza şi de consilierii juridici din Ministerul Finanţelor Publice sau Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în baza mandatului acordat.Or, Curtea constată că Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea nu a împuternicit Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să întreprindă toate actele procedurale, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. II alin. 4 din OUG nr. 97/2016.Contrar apărărilor formulate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nici dispoziţiile art. 82 alin. 2 din Codul de procedura civila şi principiul non reformatio in peius nu exonerează partea de obligaţia justificării calităţii de reprezentant în faţa instanţei de recurs, întrucât excepţia invocată nu repune în discuţie cadrul procesual existent la fond şi nici problema reprezentării pârâtei Direcţia Regională Antifrauda Fiscala 6 Oradea în faţa primei instanţe, ci o chestiune distinctă, respectiv calitatea de reprezentant a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu privire la exercitarea căii de atac a recursului.Or, deşi s-a solicitat în mod expres, nu s-a depus mandatul în baza căruia Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs ȋn numele Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, nefiind făcută dovada dreptului de reprezentare, motiv pentru care Curtea va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi în consecinţă va anula recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală”, au arătat judecătoriii clujeni în motivarea sentinței.Contestație în anulare, respinsă! Bobârnac pentru ANAFEi bine, deși sentința de suspendare a deciziei de impunere a fost definitivă, ANAF nu s-a lăsat bătută și a mai promovat o acțiune în instanță, respectiv o contestație în anulare a recursului.Și de data aceasta ANAF a fost înfrântă, întrucât motivele invocate, mai precis raţionamentul juridic al instanţei de recurs, nu intră în sfera unei astfel de contestații.“Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.Eroarea materială presupune comiterea unei greşeli procedurale constând în confundarea unor elemente importante sau a unor date, a căror analizare nu presupune reexaminarea fondului pricinii sau reaprecierea probelor care au stat la baza soluţiei pronunţate.În sfera acestui motiv de contestaţie în anulare, se încadrează, de exemplu, respingerea recursului ca tardiv, ca urmare a unei erori materiale vizând observarea unei comunicări aflate la dosar, omisiunea de a observa la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi alte asemenea erori.În niciun caz acest motiv de contestaţie în anulare nu include pretinse greşeli de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale sau de apreciere a probelor administrate în cauză, or, acest tip de greșeală este invocat în speţă.Statuarea instanţei de recurs privind lipsa dovezii calităţii de reprezentant nu este rezultatul unei erori materiale, ci al unor raţionamente juridice care au presupus o analiză a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, fiind anume analizate prevederile pct. 13 din HG nr. 520/2013 şi ale art. II alin. 4 din OUG nr. 97/2016.Jurisprudenţa existentă în privinţa vechiului art. 318 din Codul de procedură civilă din anul 1865 referitoare la motivul vizând «greşeala» materială îşi păstrează aplicabilitatea şi în privinţa art. 503 al. 2 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, dispoziţia legală fiind acelaşi, redactarea sa fiind diferită numai sub aspect lingvistic (…).Astfel, prin decizia nr. (…)/1979, T.S., s. civ., C.D. 1979, (…), s-a statuat că atunci «când instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă, prin retractarea propriei sale hotărâri (…)».Instanţa de recurs a făcut aprecieri asupra tuturor înscrisurilor din dosar, fără a comite erori materiale, astfel că nu se poate supune contestării raţionamentul juridic al instanţei de recurs”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.Ultima luptă, decisivăÎn acest moment a mai rămas de judecată contestația împotriva deciziei de impunere, primul termen în dosar având loc în luna mai anul acesta.Următorul termen va avea loc abia spre finele lunii septembrie, când cel mai probabil vor fi stabilite obiectivele expertizei judiciare solicitată în cauză.