Un timișorean a depus peste 100 de cereri la instanțe, inclusiv la Bistrița, și a cerut anularea hotărârii CCR vizând turul 2 al prezidențialelor! Recent a primit sentința de la Tribunalul BN. Ce spune instanța

Multe dintre instanțele care au judecat dosarele depuse Gorcea având ca obiect suspendarea și anularea Hotărârii CCR din decembrie anul trecut, au pronunțat hotărârile în doar câteva zile de la înregistrarea cauzelor. Altele, încă nu. Majoritatea instanțelor au respins cererile timișoreanului, altele au declinat cauzele curții de apel din județul de baștină a lui Gorcea, de unde bărbatul așteaptă deciziile.Deși a depus în aprilie cererile, Tribunalul Bistrița-Năsăud nu s-a grăbit foarte tare să rezolve cauza și a pronunțat sentința în urmă cu doar două săptămâni, iar Judecătoria Bistrița a stabilit primul termen abia în septembrie.Dar să vedem ce a susținut mai exact bărbatul în acțiunea introdusă pe rolul tribunalului bistrițean, care a considerat că prin hotărârea CCR din decembrie 2024 i-a fost încălcat dreptul de a alege.Dreptul de vot, vătămat! Hotărârea CRR, act administrativ normativAstfel, în opinia bărbatului, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este un act administrativ normativ, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 (act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: – punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; – executarea lucrărilor de interes public; – prestarea serviciilor publice; – achiziţiile publice;), astfel că nu se află nu se află intre actele administrative exceptate de a fi atacate în contenciosul administrativ“Astfel, Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu privește relația dintre Curtea Constituțională și Parlamentul României, nu este un act de comandament cu caracter militar și pentru desființarea acestei hotărâri nu există o altă procedură judiciară prevăzută de vreo lege organică.Așadar, singura cale pentru desființarea acestui act administrativ normativ este acţiunea în contencios administrativ.Dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și de anulare a actului este prevăzut de Constituția României, în art. 52, ca un drept fundamental”, a reținut instanța din cererea depusă de Virgil Gorcea.Acesta a mai arătat că prin hotărârea CCR, dreptul său de vot a fost vătămat, pentru că “votul valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, aruncat la gunoi, și a fost împiedicat să îşi exprime votul în turul al II-lea din 8 decembrie 2024, prin aplicarea stampilei «votat» pe unul din cei doi candidați care fuseseră validați prin Hotărârea CCR nr. 31. ca și cum ar fi fost un cetăţean lipsit de drepturile electorale”, deși nu este pus sub interdicție, dar nici nu și-a pierdut aceste drepturi în urma unei hotărâri judecătorești definitive, precum nu există o lege prin care să se fi decis restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți.“În mod indirect și ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o cere, a fost încadrat și el, dar și toţi cetățenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. 2 din Constituția României, adică în categoria debililor sau alienaților mintali, pușilor sub interdicție sau condamnaților la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă. fiind batjocoriți, înjosiți și umiliți, ca persoane care nu merită să-și exercite dreptul dc vot.Așadar, nu numai că i s-a restrâns, ca și celorlalți cetățeni cu drept de vot, dreptul fundamental de a alege unui dintre cei doi candidați validați prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2.12.2024, dar acest drept i s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidențiale.Totodată, prin Hotărârea a cărei anulare o cere a fost adusă atingere și interesului legitim public, întrucât această hotărâre a împins România înafara ordinii de drept și a democrației constituționale, dreptul de vot al tuturor cetățenilor români înscriși în lista electorala permanentă a fost încălcat, respectarea de către autoritățile publice a drepturilor și libertăților cetățenilor români fiind pusă sub semnul incertitudinii totale. Statul Român nu are un președinte ales (n. r. – la momentul depunerii cererii de chemare în judecată- 28 aprilie 2025), deși mandatul președintelui ales anterior s-a încheiat la data de 21 decembrie 2024, prin ajungerea la finalul duratei de 5 ani de la depunerea jurământului.Hotărârile Curții Constituționale date în aplicarea Legii nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României și orice altă hotărâre dată de Curtea Constituțională în materiile prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. B din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, pot fi supuse controlului contenciosului administrativ. Într-adevăr art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 47/1997 prevede că «hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor», dar acest lucru nu înseamnă că ele nu pot fi atacate în contencios administrativ, întrucât general obligatoriu nu este sinonim cu definitiv.Potrivit DEX al limbii române, obligatoriu înseamnă «care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit», iar definitiv înseamnă «care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna».Numai în materie jurisdicțională o hotărâre este definitivă dacă nu este supusă nici unei căi de atac.Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu este un act emis in materie jurisdicțională. pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. d) și e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. (…)Curtea Constituțională nu a urmat o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare. Curtea Constituţională pur și simplu întrunit în secret, fără a da publicității măcar un comunicat, nu a citat cetățenii cu drept de vot și nici pe candidaţi, pur și simplu a anulat votul exprimat in turul I și a interzis să se exprime votul în turul al II-lea, absolut arbitrar, cu încălcarea Constituției României, a Legii nr. 47/1992 și a Legii nr. 370/2004 dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Cărţii Drepturilor Fundamentale a UE.Prin abuz de putere CCR a consemnat la finalul actului administrativ normativ, intitulat Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, că această «hotărâre» ar fi definitivă, întrucât nici în Constituția României, nici în Legea nr. 47/1992 și nici în Legea nr. 370/2004 nu se prevede că vreo hotărâre emisă de autoritatea publică Curtea Constituțională a României ar fi definitivă”, a mai reținut tribunalul din acțiunea depusă de bărbatul din Timiș.CCR emite hotărâri care sunt general obligatoriiÎntrucât hotărârile CCR nu pot fi cenzurate de instanțe, și mai ales una cu privire la rezultatul alegerilor prezidențiale, Curtea Constituțională aceasta fiind singura jurisdicţie căreia i se atribuie competenţa de a confirma sau infirma rezultatul sufragiului, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins acțiunea timișoreanului.„Îndeplinirea atribuţiilor Curţii Constituţionale este subsumată rolului său stabilit prin art. 142 alin. (1) din Constituţiei, de garant suprem al Constituţiei, iar în exercitarea atribuţiilor care îi revin, Curtea Constituţională este singura în drept să stabilească asupra competenţei sale.Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 «(2) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituțională în România. (3) Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi», iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ „(1) Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege. (2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale. (3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică».Totodată, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 47/1992 conform cărora în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 147 lit. f) din Constituţia României, revizuită, Curtea Constituţională emite hotărâri care sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Aşadar, din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul nu a înţeles să reglementeze în favoarea instanţelor judecătoreşti nicio competenţă în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate de Curtea Constituţională în materia alegerilor prezidenţiale.Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi cele ale C.pr.civ. invocate de reclamant nu îşi găsesc aplicarea în cauză, singura normă constituţională incidentă în materie fiind cea prevăzută de art. 146 lit. f) din Constituţia României, care conferă competenţă generală pentru confirmarea sau infirmarea rezultatului sufragiului pentru alegerea preşedintelui exclusiv Curţii Constituţionale a României.Astfel, reţinând dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct.1 C.pr.civ., care dispun că «Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti», tribunalul va admite excepţia necompetenței generale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi va respinge cererea formulată de reclamantul Gorcea Virgil, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată, nu se mai impune a fi analizată excepţia necompetenţei materiale”, a explicat Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivarea sentinței.