Universitatea de Artă și Design din Cluj, pierde în două instanțe dar refuză să-și asume culpa: Doctorand accidentat grav, universitatea dă vina pe victimă

 Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca este dată  în judecată după ce un fost doctorand a căzut de la aproximativ patru metri prin plafonul unui atelier din comuna Ciurila, iar două instanțe au reținut că instituția nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere, deși universitatea continuă să nege orice răspundere și susține că vina aparține exclusiv celui accidentat.Doctorandul lucra într-un imobil degradat pe care UAD îl folosea ca atelier, după ce ani la rând trimisese e-mailuri și fotografii în care semnala starea critică a clădirii și riscurile de la nivelul tavanului, iar în ziua accidentului a urcat în pod pentru a-l ajuta pe hornarul trimis de universitate, aflat la rândul său în pericol de cădere. În acest context, instanțele au constatat culpa universității, au majorat daunele morale, dar instituția continuă să-l indice pe doctorand drept singurul responsabil.Universitatea în boxa pârâțilorProcesul are în centru Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, pârâtă deci într-o acțiune civilă formulată de un fost doctorand al instituției. Acesta își desfășura activitatea de cercetare într-un atelier de creație, pus la dispoziție de universitate pentru lucrări și proiecte de doctorat.Relația dintre doctorand și universitate, începută ca una academică, s-a transformat treptat într-un conflict deschis, după momentul accidentului: plângere penală, acțiune civilă, două cicluri procesuale și un discurs constant al UAD, care neagă orice răspundere și plasează integral vina pe cel rănit.Atelierul din CiurilaUn doctorand al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca și-a desfășurat activitatea în atelierul din comuna Ciurila, județul Cluj, proprietate a administrației locale dar contractată pe 30 de ani de UAD prin convenție de comodat încheiată în 2002.Deși proprietatea aparținea administrației locale, universitatea și-a asumat, conform acordului semnat în 2002, responsabilitatea integrală pentru întreținerea și reparațiile imobilului. Aici își desfășura activitatea de cercetare un doctorand al universității, care a semnalat în mod constant, încă din anul 2015, starea precară a clădirii. Acesta a trimis numeroase e-mailuri și fotografii către conducerea UAD, documentând probleme grave precum soba care scotea fum, tavanul degradat și lipsa iluminatului în pod.Instanța a confirmat pasivitatea universității, reținând în motivarea hotărârii atât obligația legală a instituției, cât și avertismentele repetate primite din partea studentului.„În ceea ce privește obligația de întreținere a imobilului în care reclamantul își desfășura activitatea, instanța reține că, potrivit contractului de comodat încheiat la data de 25 iulie 2002 între Comuna Ciurila și pârâta Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, aceasta din urmă, în calitate de comodatar, avea obligația de a se îngriji de conservarea bunului împrumutat și de a suporta toate cheltuielile de folosință. Probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile constând în corespondență electronică și planșe foto, relevă că reclamantul a sesizat în mod repetat pârâta cu privire la starea de degradare a imobilului, semnalând existența unor probleme precum fumul produs de sobă, necesitatea unor reparații la acoperiș și pereți, precum și starea necorespunzătoare a plafonului. Aceste sesizări, transmise începând cu anul 2016, demonstrează că universitatea avea cunoștință de deficiențele clădirii și de potențialul pericol.”Accidentul din 23 martie 2018: CădereaÎn dimineața zilei de 23 martie 2018, la atelierul din Ciurila au ajuns doi angajați ai UAD împreună cu un hornar, un prestator extern chemat să desfunde coșul de fum reclamat de doctorand. Cei doi reprezentanți ai universității au rămas însă afară, lăsându-l pe hornar să se descurce singur într-o clădire pe care nu o cunoștea. Văzând situația, doctorandul s-a oferit să îl ghideze în podul întunecat și neamenajat, folosind doar lanterna telefonului mobil pentru a-și face drum.Evenimentele care au urmat sunt descrise în detaliu în hotărârea judecătorească, care reconstituie scena pe baza probelor din dosar.„Ajunși în podul imobilului, hornarul a căzut prin structura plafonului și a rămas suspendat deasupra golului încăperii, prinzându-se cu mâinile de bârnele de lemn pentru a evita o cădere care putea fi fatală. Plafonul, realizat din plăci subțiri de rigips, se afla într-o stare avansată de degradare, aspect pe care reclamantul îl semnalase anterior. Observând că hornarul se află în pericol iminent și că nu exista nicio altă persoană care ar fi putut interveni, reclamantul s-a deplasat rapid pentru a-l salva. În încercarea sa de a-l ajuta, a pășit pe grinzile de lemn, dar s-a dezechilibrat și a traversat structura fragilă a plafonului, căzând de la o înălțime de aproximativ 4 metri.”Impactul a fost brutal. Doctorandul a suferit vătămări corporale grave, necesitând spitalizare de urgență și o recuperare medicală care s-a întins pe durata unui an. Deși evenimentul a fost investigat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, dosarul penal a fost clasat cu motivația că fapta nu este prevăzută de legea penală. Pentru victimă însă, calvarul abia începea, deschizând calea unui lung proces civil împotriva universității pe care o considera responsabilă.Negarea totală a UADÎn fața primei instanțe, Universitatea de Artă și Design a construit o apărare fermă, prin care a respins orice responsabilitate și a aruncat întreaga vină asupra doctorandului. Avocații instituției au susținut că accidentul nu a avut nicio legătură cu starea clădirii, ci a fost rezultatul direct al acțiunilor imprudente ale victimei. Argumentul central a fost că studentul a încălcat regulamentele interne, acționând pe cont propriu atunci când a decis să urce în pod.Poziția universității, așa cum este consemnată în întâmpinarea depusă la dosar, a fost una de exonerare totală de răspundere.„Apărarea pârâtei a susținut că evenimentul nu s-a datorat vreunei fapte ilicite a universității, ci exclusiv faptului că reclamantul, cu nerespectarea prevederilor instituționale, a urcat fără niciun drept în podul imobilului, unde accesul tuturor persoanelor, cu excepția celor autorizate, era strict și explicit interzis, punându-și deliberat în pericol integritatea fizică.”După ce strategia inițială a eșuat, UAD a atacat sentința și și-a nuanțat argumentația în faza de apel, mutând accentul de pe încălcarea regulamentului pe detaliile tehnice ale producerii accidentului. În fața Tribunalului, avocații au susținut că prăbușirea nu a fost cauzată de o degradare structurală a clădirii, pentru care universitatea ar fi fost responsabilă, ci de faptul că victima a pășit pe plăcile de rigips. Astfel, instituția a argumentat că nu avea obligația legală de a face podul circulabil, din moment ce acesta nu era un spațiu destinat activităților didactice sau de cercetare.Criticile formulate în apel au vizat direct legătura de cauzalitate, încercând să demonstreze că vina aparținea exclusiv celui care a ales să pășească pe o suprafață neportantă.„Apelanta a criticat sentința primei instanțe, arătând că, în realitate, tavanul sau plafonul atelierului nu a cedat din cauza stării de degradare care ar fi necesitat reparații specifice, ci din cauza pășirii pe suprafața din rigips. Prin urmare, în sarcina universității nu exista obligația legală de a asigura circulația în pod a doctorandului, fiindcă podul nu era o zonă destinată desfășurării activității acestuia.”Poziția doctorandului, un gest de curaj, transformat în coșmarÎn replică la acuzațiile universității, doctorandul a oferit instanței o perspectivă complet diferită, subliniind că acțiunile sale din ziua accidentului nu au fost un act de teribilism, ci un gest de responsabilitate și curaj, motivat de starea de necesitate. El a argumentat că a intervenit pentru a salva viața hornarului, un om aflat în pericol iminent de moarte, o situație periculoasă creată tocmai de neglijența UAD, care a ignorat ani la rând sesizările privind starea clădirii.În loc să fie tratat cu apreciere pentru intervenția sa, doctorandul s-a văzut târât într-un proces anevoios și umilitor, în care a trebuit să lupte nu doar cu sechelele fizice, ci și cu acuzațiile instituției pe care o respecta. Consecințele accidentului i-au devastat viața personală și profesională, așa cum reiese din acțiunea depusă în instanță.„Reclamantul a fost nevoit să își întrerupă integral studiile universitare și activitatea de cercetare pentru o perioadă de un an, timp necesar pentru recuperarea medicală. Cheltuielile considerabile cu spitalizarea, intervențiile chirurgicale și reabilitarea fizică au fost suportate exclusiv prin contribuția financiară a familiei sale, universitatea neacordând niciun fel de sprijin. În acest interval de inactivitate forțată, nu a reușit să continue proiectele de doctorat și nu a putut fi valorificat profesional în vederea angajării planificate în cadrul universității, fiind nevoit să depună efort fizic suplimentar pentru a se susține financiar, ceea ce i-a amplificat durerile.”Impactul fizic a fost devastator. Doctorandul a suferit multiple fracturi care au necesitat două intervenții chirurgicale. După căderea de patru metri, s-a găsit cu politraumatisme severe și o recuperare care s-a întins pe o perioadă de peste un an. Dar mai grav decât rănile fizice a fost impactul asupra studiilor și carierei.Doctorandul a fost astfel nevoit să se forțeze să depună efort fizic suplimentar pentru a se susține financiar și a supraviețui, lucru care i-a amplificat semnificativ durerile fizice persistente la nivelul șoldului și mâinii stângi, zonele grave vătămate în timpul accidentului din anul 2018.Reclamantul a subliniat în instanță că starea de pericol iminent creată prin pasivitatea și neglijența universității se putea manifesta într-o formă mult mai gravă.  „Doctorandul a subliniat în instanță că starea de pericol iminent creată prin pasivitatea și neglijența universității se putea manifesta într-o formă mult mai gravă. El a făcut referire specifică la riscul real al producerii decesului hornарului, risc care a fost prevenit doar prin intervenția promptă a doctorandului în stare de necesitate, acțiune care a vizat minimizarea prejudiciului și salvarea unei vieți umane.”Decizia Primei Instanțe. Culpa Exclusivă a UADPrima instanță, Judecătoria Cluj-Napoca, a pronunțat hotărârea sa în martie 2023, tranșând definitiv în favoarea doctorandului. Judecătorii au respins categoric apărarea universității și au stabilit că Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca poartă culpa exclusivă pentru accidentul din 23 martie 2018.Instanța a concluzionat că UAD, în calitatea sa de comodatar (administrator) al imobilului din Ciurila, nu și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale de a întreține clădirea, în ciuda sesizărilor repetate și documentate primite de la doctorand.„Instanța de fond reține în mod categoric că obligația de îndeplinire a măsurilor de întreținere și conservare a clădirii revenea exclusiv comodatarului, în speță Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, conform termenilor contractuali. Omisiunea și neglijența UAD în neîndeplinirea acestor obligații fundamentale rezultă din însăși realitatea faptică că tavanul s-a prăbușit efectiv, iar doctorandul a suferit o cădere gravă de la înălțime.”Drept urmare, Judecătoria a obligat Universitatea de Artă și Design la plata unei sume de 4.667,55 lei reprezentând daune materiale și 42.500 lei reprezentând daune morale.La acestea s-au adăugat dobânda legală penalizatoare și cheltuielile de judecată în valoare de 8.724,37 lei onorariu avocat și 500 lei taxă de timbru.Decizia Tribunalului: Culpa ComunăNemulțumită de decizie, Universitatea de Artă și Design a atacat sentința la Tribunalul Cluj, care a reevaluat probele și a emis hotărârea sa în octombrie 2024. Judecătorii din apel au ajuns la o soluție de culpă comună, stabilind că vina se împarte în mod egal (50%-50%) între universitate și doctorand. Raționamentul Tribunalului s-a bazat pe o analiză tehnică a modului în care s-a produs accidentul.Instanța de apel a recunoscut că UAD și-a încălcat obligațiile de siguranță, dar a considerat că și victima a avut o contribuție, deoarece cunoștea starea precară a podului și a ales să pășească pe o suprafață neportantă.„Tribunalul reține că materialul probator din cauză relevă de fapt că atât căderea hornarului, cât și a reclamantului prin structura plafonului nu s-a produs din cauza stării de degradare a plafonului, fiindcă nu a cedat nicio bârnă/grindă din structura de rezistență de lemn a podului, ci din cauza pășirii de către hornar și apoi de către reclamant în afara grinzilor/bârnelor și pe tavanul/plafonul din rigips care nu asigura susținere pentru circulație, aspect cunoscut însă de către reclamant.”Astfel, Tribunalul a înjumătățit daunele materiale (de la 4.667,55 lei la 2.058,77 lei), dar a majorat semnificativ daunele morale de la 42.500 lei la 50.000 lei, recunoscând impactul devastator pe care neglijența universității l-a avut asupra vieții doctorandului. Instanța a obligat UAD și la plata cheltuielilor de judecată în apel: 100 lei taxă de timbru și 4.362,18 lei onorariu avocat.Cu toate că verdictul s-a modificat în favoarea universității (prin culpa comună și reducerea daunelor materiale), UAD refuză categoric orice responsabilitate și a depus recurs la Curtea de Apel Cluj.UAD persistă în negarea răspunderii și atacă decizia în apelProcesul se află acum în stadiul recursului, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții deApel Cluj, în septembrie 2025. Universitatea continuă să argumente că nu poartă nicio responsabilitate pentru accident.Deși două instanțe au confirmat definitiv că UAD avea obligații legale și contractuale de întreținere a clădirii pe care le-a ignorat în mod sistematic și repetat, în ciuda solicitărilor documentate și a fotografiilor transmise de doctorand, universitatea persistă în poziția sa de negare totală.