Cum a încercat o firmă de asigurări să nu plătească despăgubirile unui biciclist lovit de un șofer neatent în Apahida: „Era băut și nu purta cască”

O companie de asigurări a încercat să diminueze despăgubirile pe care trebuia să le plătească unui biciclist lovit de un autoturism într-un sens giratoriu din Apahida, susținând că victima ar fi contribuit la producerea consecințelor accidentului deoarece ar fi fost în stare de ebrietate, nu purta cască de protecție și nici vestă reflectorizantă.Judecătoria Cluj a respins însă, pe rând, toate aceste argumente și a obligat asigurătorul RCA să plătească biciclistului 50.000 de lei daune morale, precum și dobânda legală calculată încă din ziua accidentului.





Accidentul s-a produs în seara zilei de 18 octombrie 2024, în sensul giratoriu de la intersecția DN1C cu drumul spre Apahida.Potrivit hotărârii, biciclistul circula regulamentar pe marginea din dreapta a benzii a doua de circulație, iar șoferul, care voia să intre pe prima bandă, a schimbat direcția fără să se asigure.Instanța descrie exact mecanismul producerii accidentului:„Intervenientul forțat circula pe aceeași bandă de circulație și, dorind să intre pe prima bandă, după ce aproape că l-a depășit pe reclamant, cu partea din spate dreapta a autoturismului condus a acroșat bicicleta reclamantului, cauzând căderea acestuia.”


După impact, șoferul și-a continuat deplasarea.De altfel, procurorii l-au trimis ulterior în judecată pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului.În urma căzăturii, biciclistul a suferit o fractură parcelară de cap radial stâng, o contuzie la încheietura mâinii și mai multe excoriații la cap, mână și genunchi. Certificatul medico-legal a stabilit că leziunile au necesitat între 25 și 30 de zile de îngrijiri medicale.Biciclistul a cerut în instanță echivalentul a 30.000 de euro cu titlu de daune morale, de la asiguratorul șoferului de la acel moment. Tutoturismul avea poliță RCA valabilă de la Axeria Iard.Compania de asigurări a apreciat însă că suma este disproporționată față de gravitatea leziunilor. În același timp, atât șoferul, cât și asigurătorul au încercat să demonstreze că victima poartă o parte din vină pentru urmările accidentului.Unul dintre principalele argumente invocate în proces a fost că biciclistul s-ar fi aflat sub influența alcoolului. Instanța a constatat că exista declarația unui martor care afirma acest lucru, însă nu exista nicio probă obiectivă.Judecătorul arată:„Reclamantul nu a fost testat cu aparatul etilotest la data producerii accidentului și nici nu i-au fost prelevate probe biologice care să confirme faptul că a circulat cu bicicleta sub influența băuturilor alcoolice.”În aceste condiții, simpla afirmație a unui martor nu putea demonstra starea de ebrietate.Compania de asigurări și șoferul au mai susținut că victima nu purta vestă reflectorizantă. Instanța a onvocat însă legislația rutieră și a concluzionat că obligația există doar pe timp de noapte sau atunci când vizibilitatea este redusă.Or, accidentul s-a produs ziua. Judecătorul reține:„Accidentul a avut loc pe timp de zi, în condiții de vizibilitate bune. Așadar, reclamantul nu avea obligația de a purta vestă reflectorizantă în momentul producerii accidentului.”Prin urmare, lipsa vestei nu putea reprezenta o culpă concurentă.Un alt argument al apărării a fost lipsa căștii de protecție. Instanța a arătat că imaginile video confirmă faptul că biciclistul nu purta cască. Totuși, acest lucru nu înseamnă că a încălcat legea. Judecătorul explică faptul că obligația purtării căștii există doar pentru bicicliștii cu vârsta sub 16 ani. Victima avea 53 de ani.„Reclamantul avea vârsta de 53 de ani la data producerii accidentului, astfel că nu avea obligația de purta cască de protecție”, au reținut judecătorii clujeni.Judecătorul admite că, probabil, o cască ar fi diminuat gravitatea loviturilor la cap, însă subliniază că acest aspect nu poate fi folosit împotriva victimei.„Este adevărat că cel mai probabil impactul cu solul ar fi fost atenuat de o cască de protecție, iar leziunile traumatice de la nivelul capului ar fi fost mai ușoare, însă, în condițiile în care legislația în vigoare nu impune obligativitatea purtării unei căști de protecție pentru majori, această împrejurare nu îi poate fi imputată reclamantului în vederea reținerii unei culpe concurente.”Judecătorii nu au analizat doar leziunile fizice. Sora biciclistului a declarat că, după accident, acesta a devenit anxios și se temea să mai rămână singur în casă. Martora a povestit că îi era frică să nu fie lovit din nou de o mașină, că se simțea umilit deoarece nu se putea îmbrăca singur în perioada în care avea brațul imobilizat și că a renunțat să mai meargă cu bicicleta, activitate care îi făcea o deosebită plăcere înainte de accident.Instanța a concluzionat:„Din relatările martorei rezultă că reclamantul nu a suferit doar răni fizice, ci i-a fost afectată și starea psiho-emoțională, precum și posibilitățile de recreere.”Totuși, judecătorul a apreciat că suma cerută inițial — echivalentul a 30.000 de euro — este prea mare raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.În final, Judecătoria Cluj a stabilit că o despăgubire de 50.000 de lei reprezintă o compensație „justă și rezonabilă” pentru prejudiciul moral suferit. Instanța a mai decis că asigurătorul trebuie să plătească și dobânda legală începând chiar din ziua producerii accidentului, 18 octombrie 2024, și nu doar după pronunțarea hotărârii definitive, așa cum susținea compania de asigurări.Sentința poate fi atacată cu apel.