„Permanențe Eminesciene”, la Sfântu Gheorghe

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 10 ianuarie, 2020în: Educaţie/CulturăNiciun comentariu Listare EmailZiua Culturii Naționale va fi marcată în avans, la Sfântu Gheorghe, prin evenimentul intitulat „Permanențe Eminesciene”  ce va avea loc luni, 13 ianuarie 2020, începând cu ora 15.00, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiu.  În cadrul activității culturale  organizate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita și Despărțământul Covasna-Harghita al ASTREI, cei prezenți vor putea urmări un recital de poezie și muzică susţinut de membri ai Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc, respectiv: poeții Ionel Simota, Georgeta Mănilă, Ramona Moldovan, Daniel Întuneric, Gheorghe Filip și  solista Adriana Balog, dar vor avea parte și de alte surprize. ***„Eminescu n-a existat.A existat numai o țară frumoasăLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe.Ca o barbă nepieptănată de crai.Și niște ape ca niște copaci curgătoriÎn care luna își avea cuibar rotit.Și, mai ales, au existat niște oameni simpliPe care-i chema: Mircea cel Batrân,Ștefan cel Mare,Sau mai simplu: ciobani și plugari,Cărora le plăcea să spunăSeara în jurul focului poezii –„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.Dar fiindcă auzeau mereuLătrând la stâna lor câinii,Plecau să se bată cu tătariiȘi cu avarii și cu hunii și cu leșiiȘi cu turcii.În timpul care le rămânea liberÎntre două primejdii,Acești oameni făceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor înduioșate,De curgeau doinele la valePe toți munții Moldovei și ai MuntenieiȘi ai Țării Bârsei și ai Țării VranceiȘi ai altor țări românești.Au mai existat și niste codri adânciȘi un tânăr care vorbea cu ei,Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vânt?Acest tânăr cu ochi mari,Cât istoria noastră,Trecea bătut de gânduriDin cartea cirilică în cartea vieții,Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,ai iubirii,Care îi ieșeau mereu fără soț.Au mai existat și niște tei,Și cei doi îndrăgostițiCare știau să le troienească toată floareaÎntr-un sărut.Și niște păsări ori niște nouriCare tot colindau pe deasupra lorCa lungi și mișcătoare șesuri.Și pentru că toate acesteaTrebuiau să poarte un nume,Un singur nume,Li s-a spusEminescu.” Marin Sorescu -Trebuiau să poarte un nume      Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp