Iisus din copilărie

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 18 aprilie, 2020în: SpiritualitateNiciun comentariu Listare EmailIsuse, ca să Te urci laIerusalim deFlorii,Treceai și prin orașul unde eram la școală.Cum Te-așteptau sufletele de copii să vii,Plângând pe la gazde-n cămăruța goală ! Tu ne mântuiai și ne trimiteai iar la părinți,Cu brișci și căruțe pornindu-ne acasăSub soarele cu luciri fierbințiPe drumuri domoale de plasă.Și ajungeam la cuiburile noastre prin sateÎnaintea rândunelelor întârziate.Amurgurile își ardeau în cer rășinaPrin nori întruchipând răstigniri și vedenii.Clopotele mâhnite înmormântau luminaȘi lin o coborau amestecând-o-n denii.Toată săptămâna ți-o închinam numai țieȘi patimilor tale minunate,Dar bătea în noi, ascuns, tainica bucurieCă toate sunt un joc măreț și Tu le birui pe toate.Joi porneam în cete la pădureS-adunăm călțunași și viorele,Umpleam de chiot și cântec dealurile sure,Uitând că ești mort și c-o să te împodobim cu ele:Zăceau pe Sfânta Masă biete flori vinete, încă infrigurate,Și printre ele lucea, vie, zugravită pe icoană,Roșia floare a coastei Tale însângerateȘi stropii de sânge picurați din coroană.Dar dacă zarzării erau înfloriți, făceam jaf,Și Te-năbușeam sub troiene de cununițePe Tine și pe tot alaiul de pe Sfântul epitaf,Iosif,Nicodim, mironosițeȘi Maica Domnului cu mahrama pe cosițe.Vineri Te prohodeam apoi de-a bine.Biserica era o slavă de fum și pară,Vădanele boceau toți morții pe-afară,Mama mă strângea la piept cu suspineȘi muream și noi toți cu TinePână ce duminica înviam iară :Tu ca să te urci la cer și să te schimbi la față,Noi să ne-ntoarcem jinduiți la viață,La ouă, la miel, la cozonaciȘi la scrânciobul aninat între copaci.Mângîietorule încununat de spini,Oricâte amărăciuni am înghițit pe cale,Mi-s încă stupii sufletului pliniDe toată mierea amintirii Tale.Vasile VoiculescuVrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp