Țeapă cu mobilă la Cluj: Un „meșter” a înșelat mai mulți clujeni care i-au plătit mobiler pe care habar n-avea să-l facă. Nu va face închisoare!

Un bărbat a ajuns în fața judecătorilor clujeni după ce s-a dat drept confecționer de mobilă și a încasat bani în avans de la mai multe persoane, fără a livra vreodată produsele promise. Deși instanța a reținut starea de fapt și probele administrate, procesul penal a fost închis ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.„Meșterul” a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, fiind reținute două acte materiale distincte.





În esență, anchetatorii au stabilit că, în mai multe rânduri, inculpatul s-a prezentat drept confecționer de mobilă, promițând realizarea unor corpuri de mobilier la comandă. În acest context, el ar fi determinat mai multe persoane vătămate să plătească sume de bani în avans într-un cont bancar indicat de acesta, fără însă a avea intenția reală de a executa lucrările promise și fără a restitui banii încasați.Primul episod reținut în rechizitoriu datează din perioada mai–iunie 2020, când două persoane vătămate au achitat suma totală de 3.300 lei, reprezentând avans pentru un corp de mobilier care urma să fie realizat.Al doilea episod s-a produs la data de 04.05.2021, când alte două persoane ar fi fost convinse să achite suma de 2.958 lei, tot cu titlu de avans pentru mobilier personalizat, în aceleași condiții: promisiuni de execuție, indicarea unui cont bancar și lipsa oricărei livrări ulterioare.Conform acuzațiilor, în niciunul dintre cazuri bărbatul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale asumate și nu ar fi returnat sumele de bani încasate.


Din aceste probe a rezultat că interacțiunile dintre părți s-au desfășurat în principal prin mijloace electronice, inculpatul prezentând oferte de mobilier și solicitând plata unor avansuri înainte de executarea comenzilor.Inculpatul a arătat în fața instanței că nu solicită continuarea procesului penal și a depus înscrisuri din care rezulta că a achitat prejudiciul către persoanele vătămate.Instanța a reținut însă că analiza fondului cauzei trebuie realizată cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție, invocând inclusiv jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia o instanță nu trebuie să formuleze concluzii de vinovăție înainte de o hotărâre definitivă.Un element esențial al cauzei l-a reprezentat analiza prescripției răspunderii penale.Instanța a făcut o amplă expunere asupra evoluției legislative și constituționale privind art. 155 alin. (1) Cod penal, făcând referire la:În esență, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile privind întreruperea cursului prescripției prin „orice act de procedură” au fost neconstituționale, ceea ce a generat o schimbare importantă în modul de calcul al termenelor de prescripție în dosarele penale aflate pe rol.Instanța a reținut că aceste decizii au efecte directe asupra cauzei, fiind aplicabile principiul legii penale mai favorabile (lex mitior), ceea ce a determinat reevaluarea termenelor de prescripție în speță.Pentru infracțiunea de înșelăciune reținută, termenul general de prescripție de 5 ani a fost calculat în raport cu data de referință stabilită în cauză, respectiv 04.05.2021, data celui de-al doilea act material.Astfel, instanța a stabilit că termenul de prescripție urma să se împlinească la 04.05.2026.În final, instanța a constatat că intervine cauza de încetare a procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale, dispunând:Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicare.Din descrierea faptelor reținute în dosar, rezultă un mecanism relativ simplu, dar eficient: inculpatul se prezenta ca fiind confecționer de mobilă și oferea servicii personalizate. După discuții inițiale cu potențialii clienți, acesta solicita un avans, justificat ca fiind necesar pentru achiziția materialelor.Banii erau transferați în conturi indicate de acesta, însă lucrările nu mai erau executate, iar clienții nu mai reușeau să recupereze sumele plătite.Instanța a reținut existența a două astfel de episoade distincte, desfășurate la interval de aproximativ un an, ceea ce a determinat încadrarea juridică în formă continuată a infracțiunii.Deși faptele au fost analizate în detaliu în cursul urmăririi penale și în faza camerei preliminare, dosarul nu a mai ajuns la o soluție pe fond privind vinovăția sau nevinovăția inculpatului, întrucât intervenția prescripției a împiedicat pronunțarea unei condamnări.În același timp, instanța a reținut că prejudiciul a fost acoperit, iar acțiunile civile au rămas fără obiect.