Un clujean a plecat cu fiul de 10 ani în Belgia „pentru investigații medicale" și nu l-a mai adus înapoi. Mama nu și-a mai văzut copilul de aproape 4 ani

O mamă din județul Cluj nu și-a mai văzut copilul de aproape patru ani. Tatăl l-a luat în Belgia cu acordul instanței, pentru o săptămână. Nu s-a mai întors. Judecătoria a pronunțat acum condamnarea.Totul a început în octombrie 2022, când un bărbat din județul Cluj a obținut o hotărâre judecătorească prin care i se permitea să își ducă fiul minor – 10 ani, cu o malformație vertebrală congenitală – în Belgia, pentru investigații la un specialist ortoped. Perioada aprobată: 16–23 octombrie 2022. Copilul trebuia să fie înapoi la mama lui pe 23 octombrie. Nu s-a mai întors.





Zilele s-au transformat în săptămâni, săptămânile în luni, lunile în ani. Mama a rămas în România fără copilul ei. Tatăl, stabilit în Belgia din 2016, l-a înscris imediat pe minor la o școală belgiană și a formulat o nouă cerere la instanță prin care solicita prelungirea șederii cu șase luni. Cererea a fost respinsă. A urmat un dosar penal.Pe tot parcursul procesului, apărarea tatălui a fost aceeași: minorul refuză să se întoarcă în România. Instanța nu a acceptat acest argument.„La o asemenea vârstă, minorii nu au capacitatea psihică de a avea, prin propria lor voință, o astfel de atitudine fermă și definitivă", se arată în sentință. Judecătoria a reținut că tatăl nu a luat nicio măsură concretă pentru a-l readuce pe copil – niciun executor judecătoresc, niciun psiholog, niciun demers real. Dimpotrivă: imediat după sosirea în Belgia, l-a înscris la școală – semn că intenția de a-l reține nu a fost niciodată ascunsă cu adevărat.Dincolo de aspectele penale, sentința zugrăvește o poveste dureroasă despre alienare parentală – un fenomen în care un părinte sabotează sistematic relația copilului cu celălalt părinte.


Instanța civilă care s-a pronunțat anterior în cauză a reținut că minorul „prezintă în mod clar semnele specifice alienării parentale", iar tatăl „a contribuit în mod decisiv la această situație". Concret: i-a inoculat copilului idei negative despre mamă, i-a amplificat nemulțumirile, nu a comunicat cu mama copilului și a încurajat activ decizia minorului de a nu răspunde apelurilor acesteia.Înainte de plecarea în Belgia, mama și copilul locuiseră împreună zece ani, în condiții normale. Din probele depuse la dosar – imagini și conversații – reieșea că relația dintre ei fusese una bună. Ceea ce a urmat după octombrie 2022 a fost, treptat, o ruptură construită.Instanța a subliniat că tatăl „nu conștientizează nici în prezent caracterul infracțional al faptelor sale, considerând normal ca minorul să nu aibă legături personale cu mama lui, doar pentru că acesta nu dorește."Pe 19 iunie 2026, Judecătoria din județul Cluj a pronunțat sentința: tatăl este condamnat la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de articolul 379 alineatul 1 din Codul penal.Pedeapsa a fost suspendată sub supraveghere, pe un termen de încercare de doi ani. Pe această perioadă, bărbatul este obligat să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, să comunice orice schimbare de locuință sau loc de muncă și să frecventeze programe de reintegrare socială. De asemenea, trebuie să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității – la Primăria municipiului Cluj sau la Primăria comunei Iclod.Instanța a respins solicitările apărării de renunțare la pedeapsă sau de aplicare a unei amenzi, motivând că inculpatul „nu a recunoscut acuzația și nu a conștientizat consecințele infracțiunii."Mama, constituită parte civilă, solicitase inițial 1,5 milioane de euro daune morale. Instanța a admis parțial cererea și a obligat tatăl la plata a 50.000 de lei cu titlu de daune morale, plus 6.000 de lei cheltuieli judiciare. La stabilirea sumei, judecătoria a avut în vedere suferința psihică intensă a mamei, imposibilitatea exercitării autorității părintești, vârsta fragedă a copilului la momentul plecării și durata extrem de mare a separării – aproape patru ani.Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Conform legislației în vigoare, inculpatul este prezumat nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.